16 decembrie 2010 – Ultima postare.

"Buna dragii mei... daca cititi aceste randuri este pentru ca Dumnezeu a decis ca eu sa-i fiu alaturi...

Am inceput sa scriu pe acest blog din recunostinta pentru cei care, fara sa ma cunoasca, au decis sa fie alaturi de mine, atat moral cat si financiar... si am vrut sa le impartasesc din experienta traita si din lectiile invatate, si prin asta sa le multumesc pentru suportul acordat...

Daca am reusit sa transmit mesajul... acela ca viata e cel mai pretios dar pe care-l primim si ca merita traita intens... si daca in momentele vesele sau triste o sa va amintiti acest mesaj... atunci inseamna ca, desi am pierdut batalia... n-am pierdut si razboiul... inseamna ca voi continua sa traiesc in amintirea voastra...

Imi doresc sa nu umbresc in nici un fel aceste sarbatori... si-mi doresc sa ma conduceti cu zambetul pe buze... pentru ca acest sfarsit nu e o pedeapsa... ci doar rasplata unei vieti traite frumos... pentru ca acest sfarsit e doar un nou inceput...

Va imbratisez cu drag!"

13 decembrie 2010, Onesti

Buna, sunt Alexandra, prietena Alexandrei si de azi inainte, la rugamintea ei, o sa incerc sa redau eu, cat mai fidel, gandurile ei...Alexandra e internata in spital de sambata pentru ca organismul e obosit si momentan are nevoie de suport ca sa poata sa se refaca...nu mai poate scrie, insa se gandeste la voi si spera sa ramana in continuare in gandurile voastre....

" Dragi mei...probabil ati aflat ca sunt in spital...nu vreau sa va intristati...nu e momentul...simt ca ma lasa puterile, ca organismul meu nu mai vrea sa lupte....insa nu sunt inca pregatita sa-mi pierd speranta si credinta intr-o zi de maine mai buna...si nu vreau sa o pierdeti nici voi...Iuliana, Geanina, Anca, Natalia, Aglaita, Ingrid, va multumesc din suflet pentru mesaje....presupun ca nu mai sunt atat de bine, dar as vrea sa continuati sa ma pastrati alaturi de voi si sa credeti in mine...as vrea sa transmiteti gandurile voastre catre Dumenezu...si poate, impreuna, vom reusi sa-l facem sa asculte....si sa-mi daruiasca inca un Craciun fericit alaturi de cei dragi...si-mi mai doresc sa nu va intristati si sa continuati sa va bucurati de lucruri marunte alaturi de cei dragi....sa pretuiti viata mai presus ca orice...e tot ce conteaza!

Va imbratisez cu drag, Alexandra!"

6 decemrie 2010, Onesti

Buna, dragii mei. Sper ca ati fost cuminti si ca Mos Nicolae v-a umplut cizmulitele de cadouri...eu nu stiu cat de cuminte am fost, avand in vedere ca mi se face constant observatie ca nu mananc, ca nu ma pot concentra sa port o discutie normala cu cei din jur, ca mi-e somn tot timpul si ca din cand in cand, din cauza medicamentelor, mai aiurez - insa Mosul a fost bun si cu mine si mi-a adus pe de o parte puterea de a ma bucura de o zi afara din casa si din pat, iar pe de alta parte si un mic cadou - o caciula si un fular - ca sa ma pot bucura de iarna adevarata care a si sosit aici, in Onesti.

Ca noutati, am inceput sa raspund la tratmentul pentru TBC, nu mai tusesc atat de des, nu mai transpir si per ansamblu imi e putin mai bine. 

A venit si sora mea acasa de sarbatori si ma bucur mult sa o pot avea langa mine...o sa profit din plin de specializarea ei in kinetoterapie si o sa o pun la munca astfel incat, de Craciun, cand vor veni toate prietenele mele, sa ma pot bucura de o bataie cu bulgari serioasa.

Cam atat pentru moment. Ne auzim cat de curand. Intre timp va rog sa aveti grija de voi si sa nu uitati sa fiti buni cu voi insiva si cu cei din jur si sa va bucurati de lucrurile marunte.

Va imbratisez cu drag.

1 decembrie 2010, Onesti

Buna dragii mei...si la multi ani tuturor romanilor....sunt mai bine, desi inca mai am dureri. Am fost la Nasta dupa cum v-am zis si mi-au marit doza de tratament, urmand sa revin in doua luni pentru investigatii. Oboseala devine din ce in ce mai puternica, insa sper sa depasesc si acest moment. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc astazi....

E o zi festiva...si prima zi de iarna...prima zi din decembrie, cand incep rezolutiile pentru noul an...despre asta vreau sa va vorbesc...am invatat in acest an multe...am trait intens si am obsevat cu un usor regret ca lucrurile cu adevarat importante, ca familie, prieteni, si lucrurile simple care ne fac cu adevarat fericiti, le observam doar in momente extreme...cand sfarsitul isi face simtita prezenta...in goana dupa bani si cariera...uitam cu desavarsire ca  la final totul se rezuma la a avea cu cine sa le imparti...ca fericirea ti-o gasesti mai repede in bratele celor iubiti...sot, mama sau prieteni...ca singuratatea din final...oricare ar fi el...e mai dulce cand o imparti cu cineva...

Imi doresc ca fiecare dintre voi sa va gasiti fericirea in bratele celor iubiti...si sa primiti sarbatorile in suflet...va imbratisez cu drag...