29 octombrie 2010, Onesti

Lucrurile nu s-au derulat exact cum prevazusem, iar in ultimele zile evenimentele s-au precipitat...pe scurt n-am mai facut sedinta de chimio aici pentru ca doctorii mi-au spus ca sunt riscuri mari datorita nivelului foarte scazut de trombocite si leucocite..asa ca am decis sa grabesc plecarea in Turcia....impreuna cu prietena mea Alex, pentru ca Marian nu ne poate insoti de data asta...inca nu stiu ce se va intampla acolo...si nici cat voi sta...sper ca voi avea acces la internet ca sa va pot tine la curent....voi ajunge sambata in Bucuresti si voi pleca spre Turcia duminica...in acest context imi doresc sa-i multumesc unei foarte bune prietene, Oana....pe care o voi vedea pentu prima data duminica, si care m-a ajutat foarte mult cu aceasta plecare si cu toate detaliile legate de sederea mea in Turcia...sper din tot sufletul sa fie bine si sa ma intorc cu vesti bune de acolo....astfel sa va rasplatesc rabdarea si suportul acordat....intre timp va doresc un sfarsit de spatamana insorit si plin de bucurii....Va imbratisez cu drag.

27 octombrie 2010, Onesti

In continuare in spital....astept...nu s-a intamplat ieri cum prevazusem ci s-a amanat pe azi...cand?, nu stiu....intre timp ii astept cuminte pe parinti in vizita si ma odihnesc...dar n-am putut sa rezist sa nu impartasesc cu voi un discurs motivational pe care l-am primit la randu-mi si care m-a miscat...desi a iscat multe controverse in randul celor care l-au vazut, eu consider ca e un fel curajos si realist de privi viata...iar cei care au trecut sau trec prin asa ceva pot intelege cel mai bine...

Enjoy!

24 octombrie 2010, Onesti

Inca un weekend superb, cu un soare de vis si culori calde tomnatice care mi-au incantat sufletul si simturile. Sunt ok, pregatita pentru inca o sesiune de chimio, ultima inainte de evaluare. Marti se va intampla, asa ca pana atunci ma bucur de fiecare secunda si gasesc starea mea de slabiciune asemanatoare oarecum cu natura toamna...usor amortita, pregatindu-se de un somn lung pe timpul iernii, pentru ca primavara sa renasca mai frumoasa si mai verde ca oricand...

Va doresc o saptamana minunata, in care soarele sa va calauzeasca pasii si sa va incalzeasca sufletele....va imbratisez cu drag...

20 octombrie 2010, Onesti

M-au externat azi. Putin mai tarziu decat prevazusem eu, respectiv luni dupa-masa, pare-se pentru ca au tinut sa ma monitorizeze ca sa se asigure ca nu dau iar inapoi. Au fost draguti si de data asta si alaturi de mine, incercand sa compenseze faptul ca zilele astea le-am petrecut aproape singura. Mama e si ea bolnava si in perioada asta nu se poate deplasa, iar dragul de Marian a venit de fiecare data cand a putut, insa mai trebuie sa si lucreze. Si colac peste pupaza n-a mers nici internetul, asa ca n-am mai putut intra vorbesc cu voi. Dar a trecut si acum sunt bine. Sunt acasa si ma amuz utandu-ma la Bitza cum alearga dupa un maimutoi de plus...e atat de draguta, insa imi pare rau ca nu ma mai pot juca cu ea sau s-o tin in brate pentru ca, in urma tratamentului, am capatat o usoara alergie si o suport cu greu prin preajma. Si ea incearca tot posibilul sa ma faca fericita...

15 octombrie 2010, Onesti

De ieri sunt din nou in spital…trebuie sa recunosc ca s-a intamplat brusc si m-a speriat putin mai ales datorita faptului ca de data asta n-au existat simptome premergatoare si nici acum nu pot sa spun ca am vreo stare specifica…doar ca m-am simtit foarte slabita….a fost nevoie ca prietena mea, Alex, sa-mi aminteasca ca e oarecum normal in aceasta perioada si ca aproape de fiecare data in a zecea zi dupa chimio, nivelul leucocitelor si al trombocitelor scade nefiresc de mult si e necesara internarea in spital pentru monitorizare si refacere…in cateva zile voi fi externata, dar cred ca weekendul asta mi-l voi petrece aici. Insa nu vreau sa va faceti griji…ma simt bine, contrar aparentelor….si in curand voi fi si mai bine…promit!

13 octombrie 2010, Onesti

Ieri am petrecut putin timp in natura….cu soarele mangaindu-mi obrajii.... si n-am putut sa nu observ norii..imi par aproape un miracol…modul in care sunt capabili sa-si schimbe forma devenind din catelusi dragoni, pentru ca apoi sa-si schimbe textura devenind pietre din nori pufosi, si in final sa se transforme in ploaie si sa ne purifice…natura are felul ei de a restabili oricand echilibrul…nimic nu moare in natura, ci totul face parte dintr-un plan maret…totul se transforma, se schimba pentru ca altceva sa apara….

E uimitor cat de inteleapta e…si e uimitor cum, in ciuda tuturor daunelor pe care omenirea i le-a adus, a reusit intr-un mod miraculos sa restabileasca echilibrul, armonia…Din natura venim si in natura ne intoarcem pentru a reveni din nou…o astfel de perspectiva te schimba complet si-ti da puterea sa-ti traiesti propria viata in loc sa tanjesti dupa a celorlalti….chiar si cand doare…si cand e greu…si cand viata nu e tocmai roz…pentru ca stii ca in orice clipa se pote schimba…in incercarea de a atinge echilibrul…si odata atins…totul e minunat….

12 octombrie 2010, Onesti

Am primit multe mesaje si mailuri si incerc sa raspund la toate. Ma simt coplesita de toata atentia primita si sunt induiosata sa vad ca atatia oameni aleg, in mod neconditionat, sa creada in mine si sa ma sustina. Oameni care nu ma cunosc si care, inspirati de un cuvant sau o imagine, au decis ca eu merit sa traiesc….e miraculos sa redescoperi increderea in aproapele tau…si uneori imi pare rau ca a trebuit sa o redescopar in asemenea circumstante…

Stiu, v-am mai vorbit despre asta, dar simt nevoia sa va impartasesc din nou, aceasta minune pe care o traiesc. Imi e greu, intr-adevar, trec prin momente dificile si duc o batalie pe care, exista riscul sa o pierd. Sunt constienta de asta si incerc sa nu ma mint…e greu si mai am mult de luptat! Insa, intr-o maniera optimista, consider ca fiecare zi pierduta in lupta cu boala e compensata cu varf si indesat de un nou prieten, de un nou mesaj de incurajare, de un nou zambet…practic de voi, cei care ati ales sa-mi fiti aproape…

Sper din tot sufletul sa va rasplatesc pe toti cu inca un pas, inca un rasarit, inca un zambet…e soare azi…inchid ochii si visez…

10 octombrie 2010, Onesti

 Am trecut si prin a treia sedinta de chimioterapie, pe care am facut-o in Onesti.  Datorita unor mici complicatii, doza de citostatice mi-a fost redusa cu 20%. Sper ca asta sa nu-mi afecteze prea mult eficacitatea tratamentului. Simptomele nu au fost diferite de cele uzuale, insa din pacate in zilele urmatoare, senzatia de oboseala m-a invins. Azi ma simt ceva mai bine si parca efectele incep incet incet sa dispara, insa ma deranjeaza putin faptul ca imi lipseste pofta de mancare. Oricum luni, trebuie sa revin in spital pentru analize si pentru a incepe tratamentul cu neupogen. Sper sa fie totul ok. Intre timp ma bucur cat pot de ziua de azi si profit pentru a va ura un sfarsit de saptamana (cat a mai ramas din el ) placut si o saptamana minunata. Sa ne auzim cu bine!

2 octombrie 2010, Onesti

Va scriu sa va spun ca sunt bine. Ma bucur de weekendul de toamna alaturi de Marian si de Bitza, catelusa noastra care se agita de zor pe langa mine.

Ieri am fost la doctor si in urma discutiei am aflat ca ma voi interna din nou luni pentru analize, urmand ca marti sa fac sedinta de chimio, aici, in Onesti. Sper sa decurga totul bine, sa nu apara complicatii nedorite si sa ne reauzim cat mai repede cu vesti bune.

Intre timp va doresc un weekend minunat alaturi de cei dragi si va imbratisez cu drag!