. Jurnalul Alexandrei

20Oct/10Off

20 octombrie 2010, Onesti

M-au externat azi. Putin mai tarziu decat prevazusem eu, respectiv luni dupa-masa, pare-se pentru ca au tinut sa ma monitorizeze ca sa se asigure ca nu dau iar inapoi. Au fost draguti si de data asta si alaturi de mine, incercand sa compenseze faptul ca zilele astea le-am petrecut aproape singura. Mama e si ea bolnava si in perioada asta nu se poate deplasa, iar dragul de Marian a venit de fiecare data cand a putut, insa mai trebuie sa si lucreze. Si colac peste pupaza n-a mers nici internetul, asa ca n-am mai putut intra vorbesc cu voi. Dar a trecut si acum sunt bine. Sunt acasa si ma amuz utandu-ma la Bitza cum alearga dupa un maimutoi de plus...e atat de draguta, insa imi pare rau ca nu ma mai pot juca cu ea sau s-o tin in brate pentru ca, in urma tratamentului, am capatat o usoara alergie si o suport cu greu prin preajma. Si ea incearca tot posibilul sa ma faca fericita...

Filed under: Jurnal Comments Off
Comments (6) Trackbacks (0)
    • Bine te-am regasit….sunt atat de incantata ca pot nu doar sa va simt aproape ci sa va citesc, sa aflu ce ati mai facut si sa ma bucur alaturi de voi. Te imbratisez cu drag.

  1. Mi-a parut asa rau sa aud ca ai fost mai mult singura in spital… Dar bine ca a trecut! Sper ca mama ta sa se faca repede bine si sa-ti fie aproape.

    M-a amuzat povestea ta despre Bitza si m-a inspirat sa scriu si eu ceva la mine pe blog, special pentru tine, pentru a te mai inveseli:

    http://iulianacristescu.astasunt.eu/prapadel/

    Prapadel sigur nu-ti va produce alergie, dar sper sa iti aduca un zambet pe fata.

    Te sarut si te imbratisez cu drag! Ai grija de tine si de sufletul tau!

    • Frumoasa poveste…sper sa mai traiasca ani buni alaturi de voi…e foarte frumos si are niste ochi blanzi. Iti mltumesc pentru poveste….si pentru gandurile bune indreptate catre mama…i le voi transmite. Te imbratisez cu drag!

  2. Ma bucur ca ai ajuns din nou acasa si ca esti bine. E bine ca ai sufletelul ala mic langa tine… inteleg mai mult decat putem percepe noi. Sper sa te simti din ce in ce mai bine si totul sa fie cum iti doresti. Te imbratisez si iti doresc numai zile frumoase. Insanatosire grabnica si mamei tale. Pupici

    • Iti multumesc. Asa e…cainii in mod special au un simt foarte dezvoltat care le permite sa perceapa ce noi nu reusim…uneori vine si se aseaza langa mine chiar inainte sa incep sa ma simt rau…de parca ar intui…imi e tare draga si-mi pare rau ca nu pot sa ma bucur alaturi de ea. Te imbratisez si eu.


Trackbacks are disabled.