. Jurnalul Alexandrei

23Nov/10Off

23 noiembrie 2010, Onesti

Buna, dragii mei. Plecarea s-a amanat cu o saptamana din cauza unor mici probleme administrative. Intre timp insa incerc sa ma edific cu privire la aspectele procedurale ce privesc un consult la Marius Nasta. Momentan nu detin prea multe informatii...nu stiu la ce doctor sa merg, daca e nevoie de programare sau ce analize mi se vor face...am doar o trimitere de la medicul de familie si multe intrebari...daca ma poate ajuta cineva cu o informatie as fi extrem de recunoscatoare...

Va imbratisez cu drag si va tin la curent.

Filed under: Jurnal 10 Comments
22Nov/10Off

22 noiembrie 2010, Onesti

A mai trecut un weekend superb...l-am petrecut in pelerinaj la manastirile moldovenesti pentru o doza suplimentara de speranta...am petrecut momente minunate in acele locuri pline de credinta si parca m-am regasit...cert e ca am reusit sa ma odihnesc, sa-mi adun fortele si sa reincep lupta...azi plec spre Bucuresti la Institutul Marius Nasta...am decis sa nu las lucrurile in voia sortii si sa dau si eu o mana de ajutor...niste investigatii mai amanuntite cred ca ma vor ajuta sa iau o decizie in cunostinta de cauza si sper ca medicii specialisti de la acest institut sa-mi ofere niste solutii adecvate problemelor....tusea s-a agravat, iar pentru dureri inca nu am gasit o solutie...insa refuz sa ma dau batuta asa usor...si am convingerea ca e doar o problema de timp pana le voi rezolva...

In rest, astept sarabatorile de iarna...cu dorinte, cu daruri si cu noi rezolutii...eu stiu de pe acum ce-i voi cere Mosului...voi?

Filed under: Jurnal 10 Comments
15Nov/10Off

15 noiembrie 2010, Onesti

Da, ieri a fost ziua mea...o zi frumoasa de toamna...ireal de frumoasa as putea spune....cu un soare cald si plin de sperante....a fost atat de frumos si Dumnezeu a facut ca eu sa ma simt mai bine si sa ma pot bucura putin de o zi superba...ziua mea....si i-am cerut, cu ocazia asta, inca odata, visului, ceea ce-mi doresc cel mai mult si mai mult...o noua sansa...si sper ca el sa fii ascultat...si sa vina curand....eu rabdatoare...il voi astepta.

Va multumesc tuturor pentru urari si sper sa va multumesc personal cat de curand, fiecaruia dintre voi.

Va pup si va imbratisez cu drag.

Filed under: Jurnal 8 Comments
11Nov/10Off

11 noiembrie 2010,Onesti

Imi pare nespus de rau ca zilele astea nu pot fi alaturi de voi, cum v-am obisnuit...si-mi pare nespus de rau de aceasta pauza lunga...nu v-am abandonat. Din pacate, datorita tuberculozei nu mai am voie sa iau codeina si durerile mi-au devenit insuportabile...mi-a fost recomandat un inlocuitor in Turcia, insa nu are efect, iar TBC-ul ma tine prizoniera...si imi e tare greu sa ma concentrez la orice altceva in aceste momente....insa ma gandesc la voi si sper sa nu va supar prin absenta mea....ne reauzim curand...cu vesti mai bune.

Aveti grija de voi. Va imbratisez cu drag.

Filed under: Jurnal 18 Comments
4Nov/10Off

4 noiembrie 2010, Istanbul

Sunt inca in spital...maine insa ma voi externa si pe seara sper sa fiu in Romania, pentru ca sambata sa ma aflu din nou in patul meu...sunt slabita si usor febrila...am nevoie de putin timp, liniste si sanul familiei sa ma refac...sa ma refac si sa o iau de la capat...nu suna a disperare, nu suna trist, nu suna a final....am pierdut o batalie...razboiul continua...si cu ajutorul lui Dumnezeu il voi castiga!

Vestile primite ieri seara au fost usor diferite fata de ce asteptam...TBC-ul s-a confirmat, iar azi am inceput tratamentul...insa sistemul imunitar e foarte slabit si din pacate nu le poate suporta pe amandoua...asa ca pentru moment tramentul cu citostatice se intrerupe, urmand sa-l reiau dupa terminarea tratamentului TBC. Sedintele de citostatice de pana acum se pare ca nu dat rezultate, asa ca vor trebui schimbate...exista deja un plan de bataie care contine o noua serie cu alte citostatice, sedinte de radioterapie si injectii cu intaritor pentru oase, insa pentru moment sunt in stand by si asteapta refacerea mea...dupa cum v-am spus e un moment de retragere de pe front dar nu e finalul razboiului....am de gand sa-l continui!

Altfel, plec lasand in urma un Istanbul mai frumos decat cel pe care l-am gasit in august, dar usor umbrit de dorul de casa si de zilele in spital...sper sa revin curand doar sa ma plimb pe strazile lui insorite si sa-l ascult...sa-l simt...sa-l miros...sa aud chemarea la slujba care a reusit sa ma emotioneze nespus....vocea aceea profunda o sa-mi ramana in urechi mult timp de acum incolo...

...plec lasand in urma oameni minunati, pe care am avut privilegiul sa-i cunosc si carora le sunt recunoascatoare pentru tot...

...plec lasand in urma asteptari dar ma indrept spre noi vise si idealuri...

...plec cu speranta ca in curand voi ajunge la destinatie...ca lungul razboi se va termina si nu va lasa in urma decat amintirea unei lectii invatate...aceea ca viata e un dar pretios ce merita trait...

La multi ani, iubita mea surioara...sa fii fericita si sa ai grija de tine...ne vedem curand!

Filed under: Jurnal 13 Comments
3Nov/10Off

2 noiembrie 2010, Istanbul

Am ajuns in Istanbul...cu bine...fara turbulente pe avion...fara agitatie, aglomeratie...ne-au primit oameni minunati...si un soare pe sufletul lor...am reusit sa ma si plimb putin duminica prin Istanbul...sa-mi clatesc privirea si sa-mi alin sufletul....lumea si viata in lumea asta sunt foarte frumoase....trebuie doar sa-ti oferi putin timp sa le apreciezi....

Acum sunt in spital...suspecta de TBC...suspecta in sensul in care analizele facute la Onesti au iesit pozitive si urmeaza ca maine sa intreprind si aici investigatii care sa-mi confirme/infirme diagnosticul initial...am sperat undeva ascuns ca diagnosticul de cancer sa fie o regretabila eroare si tuberculoza sa fie singura mea problema....mai sper inca, dar pe de alta parte trebuie sa fiu si realista si sa nu pierd focusul...negarea n-o sa ma ajute...asa ca mai am rabdare pana joi, cand, insotita de toate rezultatele intreprinse aici, voi avea o intrevedere cu doctorul prin care vom stabili exact care sunt problemele si care sunt optiunile...vom pune la punct un plan de bataie si vom continua...nu vreau sa fac nici o presupunere pana atunci si nici nu vreau sa ma mai gandesc la asta....despre altceva vreau sa va vorbesc acum...

Momentele dificile din viata noastra ne aduc de obicei, pe langa stres si lupta continua si consum de energie, o noua perspectiva asupra vietii...v-am mai spus si continui sa o repet...dar mai aduc ceva...oameni minunati....care apar de nicaieri si parca iti dau aripi...oameni care iti intind o mana si uneori iti ofera o parte din ei fara sa ceara nimic in schimb, fara ca nici macar sa fi cerut...sunt oameni care te schimba...care te fac mai bun fara ca macar sa-ti dai seama...ce incerc sa spun...a reusit mult mai bine Gabriel Liiceanu in fragmentul de mai jos :

“Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stiu sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fatza la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta.Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara, noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase, este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.”  ...

Filed under: Jurnal 8 Comments