4 noiembrie 2010, Istanbul
Sunt inca in spital...maine insa ma voi externa si pe seara sper sa fiu in Romania, pentru ca sambata sa ma aflu din nou in patul meu...sunt slabita si usor febrila...am nevoie de putin timp, liniste si sanul familiei sa ma refac...sa ma refac si sa o iau de la capat...nu suna a disperare, nu suna trist, nu suna a final....am pierdut o batalie...razboiul continua...si cu ajutorul lui Dumnezeu il voi castiga!
Vestile primite ieri seara au fost usor diferite fata de ce asteptam...TBC-ul s-a confirmat, iar azi am inceput tratamentul...insa sistemul imunitar e foarte slabit si din pacate nu le poate suporta pe amandoua...asa ca pentru moment tramentul cu citostatice se intrerupe, urmand sa-l reiau dupa terminarea tratamentului TBC. Sedintele de citostatice de pana acum se pare ca nu dat rezultate, asa ca vor trebui schimbate...exista deja un plan de bataie care contine o noua serie cu alte citostatice, sedinte de radioterapie si injectii cu intaritor pentru oase, insa pentru moment sunt in stand by si asteapta refacerea mea...dupa cum v-am spus e un moment de retragere de pe front dar nu e finalul razboiului....am de gand sa-l continui!
Altfel, plec lasand in urma un Istanbul mai frumos decat cel pe care l-am gasit in august, dar usor umbrit de dorul de casa si de zilele in spital...sper sa revin curand doar sa ma plimb pe strazile lui insorite si sa-l ascult...sa-l simt...sa-l miros...sa aud chemarea la slujba care a reusit sa ma emotioneze nespus....vocea aceea profunda o sa-mi ramana in urechi mult timp de acum incolo...
...plec lasand in urma oameni minunati, pe care am avut privilegiul sa-i cunosc si carora le sunt recunoascatoare pentru tot...
...plec lasand in urma asteptari dar ma indrept spre noi vise si idealuri...
...plec cu speranta ca in curand voi ajunge la destinatie...ca lungul razboi se va termina si nu va lasa in urma decat amintirea unei lectii invatate...aceea ca viata e un dar pretios ce merita trait...
La multi ani, iubita mea surioara...sa fii fericita si sa ai grija de tine...ne vedem curand!
Alexandra Simona Apostol
1982-2010
Ultimele comentarii
- Webber on Drum bun, Alexandra!
- Bogdan Militaru on Drum bun, Alexandra!
- Geanina on Drum bun, Alexandra!
- Natalia on Drum bun, Alexandra!
- lascar Simona on Drum bun, Alexandra!
- Iuliana on Drum bun, Alexandra!
- Just Smile on Drum bun, Alexandra!
- gina rachieru on Drum bun, Alexandra!
- Anamaria M. on Drum bun, Alexandra!
- adriana on Drum bun, Alexandra!
- Andra on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- simona ursu on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- Mihaela on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- Jerry Lynch on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- eu on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- Geanina on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- adriana on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
- Iuliana on 16 decembrie 2010 – Ultima postare.
File mai vechi
- February 2011 (1)
- December 2010 (4)
- November 2010 (6)
- October 2010 (9)
- September 2010 (9)
- August 2010 (13)
- July 2010 (1)
November 7th, 2010 - 22:32
Buna Alexandra. Vreau sa iti recomand un site pe care gasesti ganduri frumoase si nu numai. Sper sa iti placa http://www.ozibuna.net
Pupici
November 11th, 2010 - 18:27
Iti multumesc si tie Geani…imi place sa-l citesc…si in aceste momente imi e de un real ajutor. Multumesc.
November 7th, 2010 - 00:11
Draguta mea Alexandra, am o dedicatie pentru tine!
http://iulianacristescu.astasunt.eu/dedicatie-pentru-alexandra-simona/
Pupici si imbratisari cu dragoste!
November 11th, 2010 - 18:26
Iti multumesc din suflet…e intr-adevar emotionanata….si vine la fix. Te pup.
November 6th, 2010 - 21:10
Buna Alexandra iubita!
Cum ai zis si tu nu e nicidecum finalul luptei tale ci mai degraba o revenire cu forte proaspete. Ma bucur sa te vad optimista si ma bucur de asemenea ca exista o noua schema de tratament pe care sa o incepi cand vei fi pregatita.
Esti tanara si puternica si vei reusi tot ce iti doresti. Te vei face bine si te vei bucura de fiecare zi.
Stii tu cum se spune ca ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici.
Mereu ne surprinzi cu o forta si o perseverenta nemarginite si asta te face o invingatoare in fiecare zi.
Sa te bucuri de clipele petrecute cu familia ta si sa te odihnesti pentru a incepe o noua saptamana in forma maxima.
Un weekend frumos sa ai. Pupicei si imbratisari
November 11th, 2010 - 18:26
Sper si-mi doresc sa devin mai puternica…nu ma las…nu inca. Te imbratisez, Geani. Weekend frumos si tie.
November 6th, 2010 - 08:25
Pupici iubita, esti tare si poti in continuare, suntem aici cu tine si Dumnezeu asemenea. Multumim pentru tot ce ne dai, pentru trairile tale si sentimentele ce cresc in sufletul tau. Te iubim mult…..esti cea mai tare (chiar cred lucrul asta, nu sunt doar vorbe), dai inainte. Dumnezeu sa te aiba in paza.
November 11th, 2010 - 18:25
Iti multumesc mult mult Nina….si eu va iubesc mult mult.
November 5th, 2010 - 18:39
Drum bun spre casa Alexandra, nu exista zi in caresa nu-ti citesc jurnalul, mult curaj, lupta, ai pentru ce.
Pupici
November 5th, 2010 - 18:18
Iubita Alexandra, drum bun acasa; iti doresc tot binele din lume. Cand o sa revii in Istanbul o sa mergem iarasi in aceleasi locuri in care am fost impreuna duminica si de data asta o sa le chiar vezi. O sa te bucuri de ele si de multele zile frumoase pe care le vom petrece impreuna pe strazile Istanbulului. Chemarea la rugaciune din minaretele istorice o sa aiba de data asta semnificatie vesela, o sa fie chemarea la sarbatorirea vietii, la micile bucurii de zi cu zi. O sa fie bine si soare, nici un pic din ceata asta pe care am trait-o impreuna zilele acestea…
Imi pare bine ca te-am cunoscut. Imi pare bine ca ai intrat in viata mea si ca mi-ai dat posibilitatea sa imi doresc sa simt si eu emotia din chemarea la rugaciune pe care ai simtit-o tu. Aveam si eu nevoie de ea… Multumesc pentru cine esti si capul sus! Te imbratisez cu drag, Oana
November 11th, 2010 - 18:24
Imi doresc si eu sa revin…curand. Si mie imi pare bine ca te-am cunoscut. A fost o experienta emotionanta. Te imbratisez.
November 5th, 2010 - 16:12
Fii binevenita acasa! Sa ai un week-end linistit si odihnitor, in patul tau, alaturi de cei dragi!
TBC… Ei si? Pe cei buni si puternici Dumnezeu ii incearca mai mult si apoi ii rasplateste pentru rabdarea si suferinta lor.
Daca as putea, ti-as da din energia mea, din puterea mea, din sanatatea mea… Nu pot decat sa ma rog fierbinte la Dumnezeu si la sfintii sai sa te ajute sa le recapeti si tu.
Saptamana aceasta am fost de doua ori la biserica: la Patriarhie (unde se afla moastele Sfantului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului si moastele Sfintilor Constantin si Elena) si la biserica Sfantul Spiridon Vechi (unde se afla moastele Sfantului Spiridon si o icoana facatoare de minuni). M-am rugat tuturor acestor sfinti facatori de minuni sa te ajute pe tine si pe alti oameni incercati.
Miercuri am rugat un prieten sa imi lase un pomelnic pentru slujba Sfantului Maslu la Manastirea Radu Voda (unde se afla moastele Sfantului Nectarie – vindecator de cancer).
Azi merg si eu la biserica, la slujba Sfantului Maslu, unde iarasi ma voi ruga…
Iti spun toate acestea pentru a sti ca rugaciunile bisericii se inalta la Cer pentru tine si pentru alti semeni aflati pe pat de suferinta.
Fii mereu cu gandul al Dumnezeu si El te va ajuta! De la El sunt toate, fiecare lucru pe care ni-l da avand un scop, pe care noi nu il stim, dar precis este spre binele nostru.
Pupici cu dragoste.
November 11th, 2010 - 17:08
Buna Iuliana….iti multumesc din suflet ca esti alaturi de mine…important e ca imi dai din speranta si incredere….e cel mai important lucru pentru mine in aceste momente…de usoara cumpana…te imbratisez.