Nu o cunsoc pe Geanina, dar constat ca suntem din ce in ce mai mult pe aceeasi lungime de unda… Zilele trecute am vrut sa scriu un comentariu si am vazut ca folosesc aceleasi cuvinte ca Geanina. Am sters si am scris altceva. Nu o singura data am observat ca avem cam aceleasi comentarii. Astazi vad ca ne-am uitat in acelasi timp la filmuletul postat de Alexandra, caci comentariul ei a aparut cu vreo 15 minute inainte de al meu. Ma bucur sa vad ca ne adunam oameni cu aceleasi ganduri si simtiri.

Pupici si Geaninei si Alexandrei si tuturor oamenilor care ajung pe acest blog si sunt alaturi de frumoasa noastra curajoasa.

Buna Alexandra! Ce sa zic … am urmarit si eu filmuletul de pe youtube si am ramas fara cuvinte. Se vede pe chipul ei ca a suferit enorm dar ca a invatat asa multe din aceasta experienta incat a reusit sa gaseasca puterea sa ii invete si pe ceilalti din durerea ei si mai mult decat atat a reusit sa priveasca totul ca pe un lucru bun si nu ca pe un blestem cum probabil multi din noi am considera.
Intr-adevar multa putere din partea ei si un foarte bun exemplu pentru toti cei care au nevoie.
Alexandra sper sa treaca cat mai repede si sedinta asta de chimio si sa mergi la tine acasa sa te cuibaresti in bratele sotului tau si sa o priviti pe Bita cum se joaca. Abia astept noi vesti de la tine si sper ca toate sa ni le dai cu zambetul pe buze. Pupici