. Jurnalul Alexandrei

13Oct/10Off

13 octombrie 2010, Onesti

Ieri am petrecut putin timp in natura….cu soarele mangaindu-mi obrajii.... si n-am putut sa nu observ norii..imi par aproape un miracol…modul in care sunt capabili sa-si schimbe forma devenind din catelusi dragoni, pentru ca apoi sa-si schimbe textura devenind pietre din nori pufosi, si in final sa se transforme in ploaie si sa ne purifice…natura are felul ei de a restabili oricand echilibrul…nimic nu moare in natura, ci totul face parte dintr-un plan maret…totul se transforma, se schimba pentru ca altceva sa apara….

E uimitor cat de inteleapta e…si e uimitor cum, in ciuda tuturor daunelor pe care omenirea i le-a adus, a reusit intr-un mod miraculos sa restabileasca echilibrul, armonia…Din natura venim si in natura ne intoarcem pentru a reveni din nou…o astfel de perspectiva te schimba complet si-ti da puterea sa-ti traiesti propria viata in loc sa tanjesti dupa a celorlalti….chiar si cand doare…si cand e greu…si cand viata nu e tocmai roz…pentru ca stii ca in orice clipa se pote schimba…in incercarea de a atinge echilibrul…si odata atins…totul e minunat….

Filed under: Jurnal Comments Off
Comments (4) Trackbacks (0)
  1. Ce frumos si emotionant ai scris! Asa este, natura e uimitoare, asa cum a creat-o Dumnezeu! Noi, oamenii suntem uimitori, asa cum ne-a creat Dumnezeu!

    Mi-a placut mult cum ai scris: “o astfel de perspectiva te schimba complet si-ti da puterea sa-ti traiesti propria viata in loc sa tanjesti dupa a celorlalti….”

    Ma bucur ca ai scris lucruri asa frumoase, ca n-ai mai amintit de boala, ca te-ai bucurat de natura, de soare…

    Sper sa-ti fie din ce in ce mai bine!!!! Sarutari si imbratisari!

    • Trebuie sa recunosc ca uneori tanjesc dupa o viata ca a celor din jur….fara griji, cu bucurii si zile frumoase de toamna…insa stiu ca o voi putea trai eu insami in curand…trebuie doar sa am forta de a depasi acest moment si speranta ca totul ca fi in curand ca inainte..Te imbratisez si eu si-ti doresc un weekend minunat! Ai grija de tine!

  2. Nu stiu de ce -poate datorita a ceea ce scrii pe blog sau poate datorita faptului ca scrii mult mai des- dar oricum ar fi simt ca esti bine si mult mai plina de speranta. Ma bucur enorm ca ai reusit sa te recuperezi mai repede dupa citostatice si sper ca dupa urmatoarea sedinta sa fii si mai bine.
    Imi place foarte mult ceea ce zici si ma bucur ca incerci sa te bucuri de fiecare clipa si ca in loc sa te plangi ne inveti cate ceva din clipele neplacute prin care treci.
    Esti o persoana puternica si de asta vei fi o invingatoare. Te pup
    Ai grija de tine. Incurajarile si aprecierea mea se indrepta si spre toti cei care iti sunt alaturi si lupta alaturi de tine. Sa va dea Dumneeu sanatate multa si putere.

    • Incerc de fiecare data sa nu ma gandesc la boala si incerc sa invat sa traiesc cu ea…macar pentru o perioada…nu ma ajuta sa ma gandesc tot timpul la ea, desi uneori trebuie sa recunosc ca o fac mai mult decat trebuie…….insa cand scriu si mai ales cand va scriu voua, imi impun sa fiu puternica si-mi propun sa trec peste toate obstacolele pe care viata mi le pune in cale…pentru ca sincer, cred ca pot sa fac asta….cu totii putem…


Trackbacks are disabled.