12 octombrie 2010, Onesti
Am primit multe mesaje si mailuri si incerc sa raspund la toate. Ma simt coplesita de toata atentia primita si sunt induiosata sa vad ca atatia oameni aleg, in mod neconditionat, sa creada in mine si sa ma sustina. Oameni care nu ma cunosc si care, inspirati de un cuvant sau o imagine, au decis ca eu merit sa traiesc….e miraculos sa redescoperi increderea in aproapele tau…si uneori imi pare rau ca a trebuit sa o redescopar in asemenea circumstante…
Stiu, v-am mai vorbit despre asta, dar simt nevoia sa va impartasesc din nou, aceasta minune pe care o traiesc. Imi e greu, intr-adevar, trec prin momente dificile si duc o batalie pe care, exista riscul sa o pierd. Sunt constienta de asta si incerc sa nu ma mint…e greu si mai am mult de luptat! Insa, intr-o maniera optimista, consider ca fiecare zi pierduta in lupta cu boala e compensata cu varf si indesat de un nou prieten, de un nou mesaj de incurajare, de un nou zambet…practic de voi, cei care ati ales sa-mi fiti aproape…
Sper din tot sufletul sa va rasplatesc pe toti cu inca un pas, inca un rasarit, inca un zambet…e soare azi…inchid ochii si visez…
October 14th, 2010 - 20:05
buna Alex,
am gasit cu greu jurnalul tau, am stat si l-am citit asta seara si sunt extrem de impresionata de curajul si forta ta de a lupta; bravo Alex, sunt maimult decat convinsa ca, nu peste mult timp, o sa ramana aceste clipe doar niste amintiri ,niste clipe de care o sa-ti amintesti doar intr-atat incat sa zambesti si sa-ti spui ”traieste fiecare clipa”, ”viata e frumoasa”.Suntem alaturi de tine ,ne rugam la Domnul pentru tine si abia astept sa aud vesti din ce in ce mai bune!Numai bine draga mea si nu uita ca sunt numai ganduri pozitive care zboara spre tine!
October 15th, 2010 - 12:37
Iti multumesc, Livia. Ma simt coplesita de atentia si gandurile bune pe care mi le oferi in dar….si eu sper si imi doresc sa cred ca acesta e doar un obstacol pe care-l voi depasi….si care intr-adevar m-a determinat sa “vad” ca viata e frumoasa si merita traita clipa de clipa. Iti multumesc ca esti alaturi de mine. Inseamna mult…Te imbratisez!
October 13th, 2010 - 19:09
Desi multe zile tac, sunt cu gandul mereu aproape de tine… Incerc sa transmit tuturor mesajul tau pentru ca stiu ca sunt oameni multi pe aceasta lume care trebuie sa te cunoasca, deoarece esti o persoana speciala…Iti trimit ganduri bune..o mie…un milion…la infinit…mereu…
October 15th, 2010 - 12:33
Nu trebuie sa-ti faci griji…stiu si simt ca imi esti alaturi chiar daca nu-mi scrii in fiecare zi….si vreau sa cred ca e normal…intre prieteni cuvintele nu sunt intotdeauna necesare…poti simti apropierea independent de distanta, timp…
October 13th, 2010 - 10:59
In fiecare zi iti citesc blogul si ma bucur pentru fiecare veste pe care ne-o dai!Multi suntem alaturi de tine chiar si prin faptul ca citim zilnic de la tine cum decurg lucrurile!Nu uita niciodata Alexandra ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce.Trebuie sa lupti!
Multa, multa, multa sanatate!
Asteptam vesti!
October 13th, 2010 - 12:19
Iti multumesc Carmen, tie si tuturor celor care in mod dezinteresat imi sunt alaturi. Conteaza enorm pentru mine si sper sa revin curand cu vesti bune bune. Te imbratisez cu drag.
October 13th, 2010 - 05:27
Iupii, inca una care a trecut. Suntem aici si ne gandim la tine, ne bucucuram sa vedem ca a trecut cu bine si ca ne scrii din nou “cuvinte cu tâlc”. Te iubim tare, tare, tare si te strangem in brate cu drag. O saptamana buna in continuare. Nina, Miki si David
October 13th, 2010 - 12:17
Va multumesc dragii mei…la toti trei…sa fiti sanatosi si fericiti si sa ne vedem cu bine curand. Sa aveti o saptamana minunata! Va pup
October 12th, 2010 - 16:14
In momente ca acestea, cand auzi ca un om – indiferent ca e barbat sau femeie, ca este tanar sau in varsta, ca este bogat sau sarac, ca iti este prieten sau necunoscut – se afla in suferinta, sufletul simte nevoia sa ii fie alaturi sufletului celui incercat. E atat de frumos sa descoperi aceasta solidaritate a sufletelor! Ar trebui sa o descoperim si in conditii normale, nu numai in cazuri de acestea mai putin fericite… Dar, sa-I multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne da, si bun, si mai putin bun, caci toate sunt pana la urma spre folosul nostru!
Fiecare zi in care ne scrii ca esti bine este o bucurie pentru noi!
Te sarut cu mare drag si iti trimit raze de soare din Bucuresti!
October 12th, 2010 - 17:12
Cat adevar regasesc in cuvintele tale, Iuliana. Si cat de aproape te simt in tot ce spui…e pacat, intr-adevar, simtim apropierea in cazuri mai putin fericite…dar important e ca se intampla…sa ne bucuram de ea.
Sunt mai bine, intr-adevar si ma bucur sa impartasesc aceasta stare cu voi…si soarele, pentru ca e soare si aici…iti multumesc pentru raze…