22 septembrie 2010, Onesti

Astazi am ramas profund impresionata. Prima data cand am fost nevoita sa ma tund, datorita sedintelor de chimio, am amanat momentul cat am putut de mult si am simtit o durere cumplita cand am decis intr-un final sa-mi tund ultimele suvite ramase pe front…am trait un sentiment groaznic atunci…mi se parea cumplit. Timpul a trecut si parul a crescut din nou…frumos si bogat si sanatos si cu o culoare minunata. Dar iata ca a venit din nou momentul. De data asta n-am mai pregetat – dupa prima sedinta, in momentul in care prima suvita a decis sa ma paraseasca, am decis sa renunt si eu la el….nu-mi mai pare chiar atat de greu, insa in urma celor traite, gestul Oanei Portase mi se pare deosebit…..sa renunti din proprie intitativa la podoaba capilara pentru a-i ajuta pe altii poate parea usor, dar nu e…crede-ti-ma pe cuvant. Oana impreuna cu fetele au decis sa actioneze “Scurt, pentru o cauza!” …le sustin si le sunt alaturi.

Si doresc sa-i multumesc Oanei, in mod special, pentru ca m-a ales pe mine!