25 august 2010, Bucuresti
Am revenit in Romania. Va multumesc pentru urarile de bine transmise…Comentariile postate de voi pe site m-au ajutat sa trec peste sentimentul de singuratate care te cuprinde inevitabil cand te afli intr-o tara straina. Stiind ca in lumea aceasta cineva citeste povestea ta si se gandeste la tine, atunci cand nimeni, nici chiar mama nu poate fi acolo sa te tina de mana, te ajuta atat de mult cand esti pe mainile unor oameni straini. Cei de la clinica m-au tratat cu tot profesionalismul insa, distanta pe care o pastreaza te fac sa te simti atat de impersonal… o piesa mica intr-un puzzle mare! Si tot ce speri este ca piesa aceasta sa fie indispensabila! Cum ai nevoie de aer sa traiesti, la fel ai nevoie de cei dragi pentru a putea spera si pentru a putea merge mai departe… sunt doar un REST fara EI! O virgula intr-o fraza!
Am inceput tratamentul cu chimio. Voi face aceste sedinte in Turcia la fiecare 21 de zile, urmand ca dupa 4 sedinte sa-mi refaca CT-ul pentru a vedea cum raspund la tratament. Sunt optimista in ce priveste viitorul…dar mai am si “zile proaste”….sunt inevitabile, mai ales atunci cand faci temperatura dupa orice stranut…momente in care totul imi apare ca intr-o poza sepia, parca sa-mi dea de inteles ca tot ceea ce-mi ramane e trecutul….si LUPT cu ele permanent, pentru ca stiu ca nu le pot lasa sa-mi intunece clipele atat de pretiose de viata…si am speranta ca VISUL o sa-mi dea ce-i cer: o noua sansa la viata….
Sunt franta acum si simt nevoia sa ma odihnesc de indata ce degust din ciorba facuta de Ina J….dar am simtit nevoia sa VA MULTUMESC ca sunteti alaturi de mine in aceste clipe si sa va promit ca voi lupta in continuare…
August 26th, 2010 - 16:45
Alex….sunt fara cuvinte! acum am aflat,nu pot sa cred!Nici nu stiu ce sa-ti spun!Sper din tot sufletul sa dea rezultate tratamentul ,fii increzatoare si puternica nu lasa durerea sa te doboare !!!!Doamne e atat de ….as vrea sa gasesc cuvintele potrivite sa-ti dau putina forta dar nu stiu ce te poate mangaia ,iti spun ca asa cum pot sunt alaturi de tine di tot sufletu.DUMNEZEU TREBUIE SA TE AJUTE!
August 29th, 2010 - 18:34
Mada, iti multumesc mult pentru gandurile bune. Nu trebuie sa cauti cuvintele potrivite, faptul ca stiu ca esti alaturi de mine, ma ajuta mult.
August 26th, 2010 - 16:05
Bine ai venit acasa, Alexandra! Niciodata nu esti singura, chiar daca nu este cu tine mama ta pentru a te tine de mana, sau orice alta persoana draga pentru a te privi in ochi. Il ai mereu cu tine pe Dumnezeu, care te poarta in bratele Sale. Dar si tu trebuie sa Il porti mereu in suflet si sa-ti pui toata nadejdea in El!
Odihna placuta si multa sanatate, ganduri vesele si multe zambete!
August 29th, 2010 - 18:36
Iti multumesc, Iuliana. Ai dreptate, nu sunt singura. Il am pe Dumnezeu si va am pe voi toti. .
August 26th, 2010 - 09:02
salut!! suntem multi alaturi de tine. totul va fi bine, sa nu iti pierzi deloc speranta, crede cu desavarsire ca vei fi bine. asteptam vesti bune!!pupici!
August 29th, 2010 - 18:37
Multumesc, Anca. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa va dau vesti bune in curand.
August 25th, 2010 - 23:46
Mult curaj, Alexandra! Sunt cu sufletul alaturi de tine, chiar daca nu te cunosc personal!
August 29th, 2010 - 18:38
Multumesc pentru gandurile bune, Claudia. Chiar daca nu ne cunoastem, le simt aproape.
August 25th, 2010 - 23:44
Te urmaresc de ceva zile. M-a impresionat povestea ta. Iti urez multa speranta, multa incredere si sa tii minte ceva: niciodata nu exista ultima data, mereu exista penultima. Salutari !
August 29th, 2010 - 18:39
George, iti multumesc ca imi esti alaturi. Inseamna mult pentru mine. Voi tine minte sfatul tau…