. Jurnalul Alexandrei

27Aug/10Off

27 august 2010, Onesti

Am ajuns in sfarsit acasa. Au aparut complicatii si doua zile am fost tintuita la pat, motiv pentru care am ramas in Bucuresti pana cand starea mea s-a stabilizat. Marian si Alexandra au stat langa mine clipa de clipa, incercand din rasputeri sa-mi echilibreze starea – atat cea febrila cat si cea emotionala – si impreuna am reusit! Le multumesc pentru rabdarea lor in astfel de momente…cand durerea ma schimba si nu mai sunt eu…cand in loc sa ma lupt cu boala, ii atac pe cei din jur! Nu vreau sa le cauzez durere…si ma simt atat de neputincioasa!

In clipele febrile – cu temperatura de 38.9 grade Celsius – cand pierd complet controlul asupra corpului meu … ma cuprinde o senzatie cumplita de frica, pe care oricat as incerca, inca nu pot sa o controlez. Se spune ca frica, odata controlata, poate actiona in favoarea noastra, pentru ca ea e cea care trezeste toate instinctele necesare supravietuirii…dar cum ramane cu psihicul pe care in acele momente pare ca il distruge? Daca nu pot lupta cu mine insami, cum oare pot lupta cu boala? Si daca lupt cu mine insami, nu pierd oare din energia vitala atat de pretioasa? Sunt intrebari care ma framanta….si angoase peste care trebuie sa invat sa trec.

Am ajuns sa invat multe lucruri pe care nu le-am sesizat pana acum si am senzatia permanenta ca cineva, desi nu face ca lucrurile sa mearga mai usor, ma vegheaza si ma intareste…si imi transmite noi forte cu care sa lupt…imi pare ca vorba din batrani care spune ca “Dumnezeu iti da cat poti duce” e tare adevarata…si raman surprinsa de fiecare data cat de mult pot…cu ajutorul vostru, al tuturor!

Filed under: Jurnal Comments Off
Comments (4) Trackbacks (0)
  1. Draga Alexandra, nu reusesti sa obtii o linie de telefon unde sa putem dona bani? E o modalitate mult mai eficienta de a ajunge la suma de care ai nevoie. Personal cunosc (in Cluj) o familie care a strans astfelo suma de trei ori mai mare pentru baietelul lor…
    Multa sanatate. Dumnezeu le stie pe toate….

    • Iti multumesc, Anca, pentru gandurile bune. Din pacate, este destul de greu sa obtii o linie telefonica si dureaza foarte mult pentru ca sunt limitate aceste numere de telefon. Prietenii mei au incercat acest lucru, insa din pacate, fara succes….

  2. Buna Alex, din pacate eu nu intru prea mult pe net, insa azi m-am conectat si am vazut comentariul tau, daca e posibil sa imi trimiti un nr. de tel. mi-ar face placere sa te sun, eu vin in tara pe 6 octombrie si stau 10 zile, as vrea sa te sun si daca e posibil sa te vizitez. tu esti o fiinta umana mult mai puternica si luptatoare decat iti poti imagina, puterea mintii si cum te simti tu in interior pot face minuni de care o sa te surprinzi. Te pup dulce si astept semnalul tau. poti sa-mi lasi nr. pe mail.


Trackbacks are disabled.