9 septembrie 2010, Onesti

Am iesit din spital cu un status medical bun si ma pregatesc sufleteste pentru a doua sedinta de chimioterapie care e programata pe 14 septembrie 2010, ora 9:30 am, in Turcia. Dupa indelungi framantari am decis sa ma intorc in Turcia, si sa continui sedintele de chimio acolo, desi drumul mi se pare lung si obositor, nu atat la dus cat la intors, cand efectele adverse ale chimio sunt maxime…dar ma gandesc sa fiu constanta in tratament si mai ales sa nu permit nici o eroare, umana sau tehnologica, sa afecteze bunul mers al tratamentului. Plus ca e necesar sa fac o serie de analize in prealabil si prefer sa le fac acolo ca sa poata fi constant monitorizate. Intre timp, am discutat cu doctorul din Onesti si l-am rugat sa ma monitorizeze intre sedintele de chimio, ca sa putem actiona la timp in cazul unor complicatii. Si-a dovedit inca odata, daca mai era necesar, calitatea de doctor si respectarea juramantului facut, de a-si exercita profesiunea cu constiinta si demnitate, cu accent pe sanatatea pacientului si independent de starea sociala a acestuia.

Altfel, in afara de pregatirea sufleteasca, mai sunt si cateva aspecte de ordin administrativ de care trebuie sa ma ocup si care se pare ca-mi capteaza toata energia...dar rezist si merg mai departe...nu mai e mult si o sa trec si peste asta....

Maine e nunta prietenilor mei Robert si Iluca. Imi pare rau ca nu le pot fi aproape fizic, pentru ca altfel sunt in gandurile mele si le doresc toata fericirea din lume. Nu va trece mult si voi putea fi prezenta la astfel de evenimente fericite, fara teama ca ma voi obosi sau ca boala mea ar putea, intr-un fel, umbri bucuria lor. Poate la botez…cine stie? Casa de piatra si viata frumoasa, va doresc, dragii mei!